joseph turmel

Trimis: Mar Iun 24, 2008 11:01 am Titlul subiectului: O masa critica necesara!

Sunt proaspat aici. Si ma bucur ca, in sfarsit, am dat de acest forum. Mi se pare simpatic si, pe alocuri, util. Subiecte de examen dezbatute, raspunsuri la tot felul de intrebari punctuale, mici farame interesante, discutii in latineste, zile de nastere, in fine, un cotidian poikil, la fel de captivant ca orice reality show... .

As vrea, totusi, sa iesim putin din visarea asta usor fragmentata de oracol de liceu si sa ne indreptam atentia (si) spre chestiuni mai cuprinzatoare. Cred ca, pentru bunastarea acestui forum si a disciplinei de care membrii acestuia se simt, intr-un fel sau altul, legati, este absolut necesar sa se instituie o masa critica in toata regula. Din cate vad, nu ne putem indoi de maturitatea membrilor forumului, indiferent de varsta lor: alegerea insasi a disciplinei este deja un prim semn de maturitate asumata.

Dar sa nu ne amagim! Nu putem sa ramanem la nesfarsit in siajul unei fascinatii neconditionate. Limba, istoria, mitologia, literatura latina risca sa se petrifice in absenta unei abordari corecte a contextului in care acestea sunt practicate. Tratate in absoluto, fara timp si fara loc, toate aceste articulatii culturale se anchilozeaza intr-o idolatrie fara iesire: in loc sa pasim siguri in for, ne refugiem astfel sub poala unei statui pe care o credem inviolabila si cerem de la persecutori, la infinit, indurare. Vestea rea este ca protectia pe care o poate oferi statuia e iluzorie. Nimic nu il poate apara pe cel care se simte vesnic nedreptatit, dar care nu isi poate privi in fata scaderile si neputintele. Pana la urma, epuizat, le va cadea victima cu toate lamentarile mai mult sau mai putin indreptatite.

Exista, cred, un singur mijloc de iesire din halucinatia asta morbida, i.e. din monotropia de tip 'cultura antica -ultima reduta de perfectiune, ultimul refugiu, ultima speranta de mantuire'. (Pana una-alta, traim intr-o lume hiperactiva, ultrasolicitanta, extrem de dinamica, dar nu de neimblanzit.) Ca sa devina (din nou) credibila, disciplina are nevoie, astazi, de atleti, nu de azilanti. Pana la statutul acesta pe deplin dezirabil insa, va trebui sa ne intrebam 'ce nu merge bine, ce incomodeaza', vorba lui Andries, in universul usor claustrofil al disciplinei noastre . Avem nevoie de o kenoza rezonabila de amor propriu. Ca in cazul nevroticilor lui Jung, singura modalitate de insanatosire a instinctelor 'culturale' este scrutarea umbrei, constientizarea echilibrata a partii intunecate a entitatii noastre sufletesti, ruperea de tirania fascinatiei prime. Efectul va fi benefic, fara indoiala, si va consta in dobandirea unei moralitati conciliante.

Prin urmare, as vrea sa va intreb ce credeti ca scartaie in invatamantul nostru de latina, care sunt limitele lui (ideologice, morale, metodologice, mai mult decat cele materiale, pe care le stim cu totii), care sunt frustrarile Dumneavoastra induse de calitatea lui, ce simtiti ca va impiedica sa deveniti comunicabili, ce ati fi vrut sa stiti si nu stiti. In acest punct al discutiei, sper, cat mai vie, este necesar sa ne abtinem de la orice fel de lapidare a mediului inconjurator. Critica respectiva o vom lansa ulterior. Si va fi o critica la fel de rezonabila, nu tipete isterice!

In definitiv, nimeni nu ne vrea in mod obiectiv raul mai mult decat ni-l inducem singuri. Daca intelegem acest lucru, inseamna ca ne-am depasit statutul pagubos de secta.

Aedile Data inscrierii: 15/Mar/2007 Mesaje: 56

Nu gasesc iconul pentru aplauze! Chiar daca mesajul e scris intr-un stil eseistic de tip academic (ceea ce mi-a provocat un zambet, pentru ca si eu am mai fost luat peste picior pentru niste "accese" de genul asta...), textul spune niste adevaruri fundamentale in opinia mea. Sunt absolut de acord ca, in fond, acest statut mizer al "sectei" noastre isi are radacinile chiar in modul in care ne oglindim narcisist in fiecare zi in propriul nostru demers cognitiv si didactic, precum si intr-o convingere (cu statut de adevar indiscutabil) ca acest domeniu in care ne-am format este un fel de matca valorica, cognitiva si chiar comportamentala suprema. Desigur, si alte "secte" manifesta aceleasi convingeri, iar in momentul in care sunt "atacate", se ascund in spatele acelorasi statui imaginare, de unde isi jelesc conditia precara. Diferenta esentiala este ca noi nu ne permitem acest lux (pentru ca suntem prea putini, uneori prea invizibili, alteori mult prea vizibili, prea dogmatici sau, dimpotriva, lipsiti de orice "dogma" sau "doxa" si, de ce sa n-o recunoastem, prea mici pentru niste nazuinte prea mari...).

Si eu sper ca, fara sa transformam dezbaterea asta intr-o psihanaliza de grup Laughing

, vom putea clarifica pozitia noastra in acest "sistem", si, poate mai important, daca exista in fond un "noi, profesorii de latina"... Cred ca in contextul reformelor referitoare la planul-cadru care bat la usa (precum si al programelor scolare care deja se schimba), pot aparea idei pe care le-am putea sustine concret (la "urechile" celor care trebuie sa auda).

Trimis: Mie Iun 25, 2008 6:23 pm Titlul subiectului:

Va multumesc pentru interventie si mai ales pentru critica stilistica.

Nu lucrez, din pacate, in invatamant, dar am incercat sa ma tin cat de cat aproape de tot ce inseamna limba latina in manualele de latina din preuniversitar (intr-o anumita masura stiu si cum se negociaza materia prezentata acolo).

Dupa umila mea parere, raul incepe chiar din felul in care acestea sunt concepute : timorati de cerintele stupide ale unor editori semidocti, cartuliile astea sunt un fel de melting-pot de istorie fragmentara, paremiologie seaca, portretistica indoielnica si tabele, tabele, tabele indigeste. Varza asta invaziva tradeaza scopul insusi al manualului: textele latinesti sunt scurtissime si, la fel ca in manualele unice, de cele mai multe ori ilizibile. Scoase din context, 'amendate' , 'adaptate', 'chinuite' de niste autori, la randul lor, chinuiti. Se vede ca sunt facute la norma, ca sa nu depaseasca un anumit numar de pagini (asta e pana la urma de inteles), dar, helas!, pe masura de inghesuite, in ideea ca nici un autor din cei 'canonici' sa nu lipseasca. La sfarsitul unui an de studiu, elevii, si dintre ei numai cei 'de elita' (ceilalti, saracii...), ies din clasa cu capul calindar, cu sinapsele ingreunate de date-datisoare inutile si cu o capacitate de traducere apropiata de zero. Dupa patru ani de studiu, aceiasi elevi o sa fie toba de fatidica istorie a literaturii latine, asa, a vol d'oiseau, dar fara fundamente de limba. Oricat de bun ar fi profesorul /profesoara, nimeni nu e in stare sa acopere un material atat de eterogen si de saltat, necum sa si-l apropie cu drag...O imensa plachie nesarata de sfaturi babesti care ii plictiseste fatalmente si pe elevi si pe profi..

Remediul e, cred, unul singur. Sa aruncam manualele astea in lada de gunoi si sa le schimbam complet conceptia. Manualele nemtesti (pe care nu le consulta, vad, nimeni) au o cu totul alta filozofie de lucru. Primul nivel, de insusire a morfologiei si a sintaxei minimale, poate fi depasit intr-un an (sa zicem clasa a noua).Insusirea morfologiei si sintaxei se face treptat si simultan cu ajutorul unor texte destept concepute si mai lungute, in care se repeta la fiecare fraza, constructiile nou invatate in capul lectiei. Textele trebuie sa aiba o NOIMA , sa nu fie adaptate din te miri ce Tacit sau Tit Liviu (textele trebuie sa fie autonome, nu scoase din contexte complicate!). Fabule, anecdote, povestioare legate. Daca autorii de manuale din Romania nu sunt in stare sa scrie coerent cinci-zece fraze latinesti, nu-i nici o rusine sa preia, cu acordul editorilor, textele gata facute, clare si simpatice din manualele germane, italienesti sau englezesti (dintre manualele germane, merita consultate cele din ciclul Roma I&II) . O data deprinsa jucareaua morfologica si sintactica din TEXT, elevului i se duce si spaima contactului cu textul necunoscut. Asta dupa ce vede , timp de un an, ca tot ce a tradus in clasa are un sens explicit si ca nu e nevoit sa memoreze in abstracto tabele. Tabelele nu ajuta la nimic. (Va spun sigur ca Tabelul lui Mendeleev ar avea alt chichirez daca ora de chimie nu s-ar transforma intr-o prociteala imbecila a grupelor de elemente si daca experimentele ar prevala). Tabelul e un fel de spectru care intareste impresia ca latina e o limba de cavou.

Pe urma, in clasele superioare, din a zece incepand se poate trece la studierea, atentie, nu a unei pleiade de autori, ci a doi, maximum trei opere de autor pe parcursul intregului an. Ce-ar fi daca, in locul, faramelor incomprehensibile de cate doua fraze din Caesar, s-ar traduce, vreme de un semestru, o carte intreaga din Razboiul Gallic? In locul paginilor intregi de chichite paremiologice, schemulite mitologice si altele, copiii ar avea cate un capitol -doua din opera respectiva la fiecare intalnire cu proful/profa. Principiul continuitatii logice si narative de la o ora la alta, cu explicatii punctuale pe text de realia, de gramatica, de stilistica etc. e mult superior vesnicei peregrinari de la un autor la altul la inceputul fiecarui curs. Ganditi-va daca ati putea sa spuneti ceva despre literatura rusa, de exemplu, daca in fiecare seara, inainte de culcare, ati citi cate un fragment azi din Dostoievski, maine din Tolstoi, poimaine din Gogol, raspoimaine din Turgheniev s.a.m.d.

Semestrul si autorul sau opera...Mi se va reprosa ca materia literaturii latine e prea vasta pentru asta. Sa nu uitam insa care e scopul unei ore de latina: elevul se presupune ca trebuie sa invete, prevalent, latineste, nu istorie romana. Aia, sigur, trebuie integrata cum grano salis, si va reamintesc ca mai exista si o disciplina conexa care chiar asa se cheama: ISTORIE. Si inca ceva, copiii trebuie sa invete, progresiv, cuvinte din limba asta... Numai un text unitar, care reia in buna masura acelasi vocabular, il poate face pe elev sa ramana cu ceva. In plus, exercitiul intensv de traducere ii va spori si capacitatile de exprimare in limba materna: cu trei fraze insa nu se face primavara. La sfarsitul ciclului de studii, va garantez, copiii o sa se priceapa sa traduca orice text (chiar si dintr-o limba moderna pe care o face in paralel). Si atunci o sa ii putem trimite la Arpino fara rugaciuni in traista (Da, Doamne, sa imi dea pasajul din manual, ca altminteri mai bine raman pe drum la Frosinone!) Dupa o Catilinara parcursa integral si dupa o lectura particulara solida, vom avea elevi care vor face fata mult mai bine la examenul de cinci ore de la Gimnaziul M.T. Cicerone. Un cant citit complet din Eneida ii va deschide ochii pentru orice text din Propertiu s.am.d.

O asemenea metoda de lectura ii va scoate, in mod obligatoriu, din tabieturi lenese si pe profesori. Sa nu ne mintim! Facem manualele alea intr-o scarba vulcanica, tinem minte de treizeci de ani aceleasi trei farze pe care le tot repetam si basta, ne-am facut, cica, datoria. Nu, stimati profesori!Aceia dintre Dumneavoastra care va plictisiti la ore si va simtiti, de aceea, jigniti si supracalificati, veti avea prilejul sa va scuturati de praf . Ceilalti, cei mai multi din pacate, va trebui sa reluati practicile de la seminarele din facultate si sa va dati peste cap. In orice caz, e mult mai antrenant decat sa vorbiti la nesfarsit despre ochiurile din tricotaje (unu pe fata, unu pe dos). In felul asta, nu vi se va mai putea reprosa nimic din partea unor aroganti mucosi de la Catedre. (Am auzit ca se practica umilirea cea mai abjecta la sedintele profilor de latina cu tinerele sperante ale invatamantului universitar. Bleah!)

Ar mai fi multe de zis, dar ma opresc aici. Va rog sa adaugati si Dumneavoastra. Parerile elevilor si ale profilor sunt deopotriva de importate in dezbaterea asta. Scrieti cu incredere. Orice sut merita in aceasta faza a discutiei!

Trimis: Joi Iun 26, 2008 4:16 am Titlul subiectului:

Poate ca cineva din afara sistemului vede lucrurile mult mai limpede sau poate ca, domnule Turmel, ar fi timpul sa veniti/reveniti la catedra. Avem nevoie de oameni ca d-voastra. Lucrurile esentiale s-au cam spus. Incepusem sa scriu un comentariu "pertinent", pe care l-am sters dupa ce mi-am dat seama ca reinterpretez, tragic si rautacios, ceea ce s-a spus deja atat de simplu (iata si o farama din kenoza pe care o propuneti Laughing

). Nu sunt in deplin acord cu ceea ce spuneti, dar este un punct de vedere pe care ma simt dator sa-l respect. Multe lucruri de care vorbiti s-au comentat deja timp de vreo 2 ani (mai lapidar, mai rudimentar si - de ce nu? - chiar tragic). Caracterul sybilinic al site-ului, impus de majoritatea celor care participa la discutii, nu are a face cu solutiile subiective (cum altfel?) oferite fragmentar de unii sau altii. Pastrand proportiile, site-ul a pornit cu acelasi elan revolutionar ("Sa aruncam manualele astea in lada de gunoi si sa le schimbam complet conceptia" - buna idee!), dar s-a consumat in discutii despre fond si forma (sau in reality show asumat). S-a vorbit despre restructurarea, adecvarea materiei; despre lipsa de profesionalism si "dogmatismul" dascalilor, s.c.l. Subiectul este inepuizabil si orice interventie este binevenita. Lipsa de comunicare si luciditate pe care le-ati remarcat in interiorul acestei "secte" (asa cum va place sa o numiti) este raspunsul ignobil la o serie de intrebari frustrante de tipul: "Cui prodest?", "Ne aude cineva?", "Cine se ofera sa...?", "Mai sunt posturi libere?", "Ai traducerea la varianta 87 ?", "Se poate copia la bac?" si, in definitiv, "Cine suntem noi si incotro ne indreptam?". Sau poate este doar raspunsul meu, sa nu generalizam (ce ma plictiseste fraza asta! - adevarata, de altfel). Exagerarile sunt inevitabile si privite din exterior par de-a dreptul hilare. Si in fond de ce n-ar fi? Laughing

Credeti ca niste solutii subtiri, rostite academic, ceremonios, sententios, pe un site precum www.limbalatina.ro sensibilizeaza pe cineva? Ministerul a ramas "mut ca o lebada" jumulita langa castelul Schonbrunn, dupa ce a citit petitia profesorilor de latina trimisa in mod oficial; mentalitatile si stilul de predare al profesorilor raman aceleasi; un eseu bine ticluit despre "Ars Poetica" a lui Horatius este mana cereasca pentru copiutele milimetrice ale elevilor, etc. Dialectica atat de constructiva, pe care o propuneti, ramane suspendata undeva in constiinta fiecarui individ in parte. Este totusi o parere personala, pesimista, pe care sper sa nu o luati in considerare. Cu siguranta veti gasi aici si "atleti", nu numai umbre bolnave si arogante. Smile

Trimis: Joi Iun 26, 2008 9:31 am Titlul subiectului:

Domnule Rachita,

Aveti dreptate. Stiu prin ce chinuri, frustrari, bajbaieli trece interiorul sistemului si nimeni nu ii condamna pe niste oameni umiliti, dupa cum tintele mele nu sunt profesorii de latina de liceu. Un minimum de efort insa, macar psihologic, tot trebuie sa facem, asta e, daca vrem sa 'ne asculte cineva'.

Pai cum sa ne asculte, ziceti Dumneavoastra, daca noi nu facem altceva mai bun decat sa postam, hatri sau incrancenati, mesaje pe un site pretentios?! Pana la un punct, conced. CE treaba sa aiba functionarii din minister si ministeriabilii de prin partide cu niste intelectuali pisicosi, fiongatzi si cu reflexe efeminate cand pe ei nu-i trece nici un fior nici cu papa de fata. Da si asta, e adevarat. Dar cred ca e momentul sa facem un pas in afara virtualului (voi reveni asupra acestui punct) si mai multi spre neutralizarea unor obiceiuri reprobabile care ii tiranizeza pe unii dintre noi. Sa o luam cu al doilea punct.

Pomeneati in mesajul Dumneavoastra despre inutilitatea memoriului profesorilor de latina si de tot tamabalaul penibil din ograda ministerului. Si din nou aveti dreptate: delegatia a fost jumulita rau de cerberii de la minister, dar va intreb daca ati vazut ce continea memoriul cu pricina, cum era conceput, ce argumentare avea, cine erau oamenii din delegatie, cine i-a sprijinit? Intamplator, am vazut textul cu argumentarea de vreo trei pagini. Vai si amar: toate locurile comune ale semidoctismului autopremiat -limba romana, limba neolatina ('noi suntem rrrrromani!'); Europa si Romania; continuitatea istorica etc. Le stiti pe toate: o conopida umflata cu greu, in cateva zile, intr-o fuga dementa, pe negandite. Se vede cat de colo ca onorata delegatie nu dispunea nici de argumente teoretice, nici de solutii tehnice.

-Era mult mai simplu, ca in locul tocanitei de protocronisme, sa zici, in doua paragrafe ca latina este un garant de traditie culturala: vrei sa te revendici de la Europa sau macar de la traditia ta vag interbelica (aici lucrurilr sunt discutabile, in fine, nu insist), musai sa faci latina. Dar asta in treacat, ca oamenii din minister sunt ocupati cu programe si tabele si risti sa ii plictisesti. Ca sa ii pistonezi cumva, dai exemplul Bulgariei care a devenit, in ultima vreme, un soi de Schlarafenland al clasicelor. Cum se poate, stimati telespectatori? Cand ei n-au nici limba neolatina (argumentul asta am vazut ca bantuie si pe situl de fata: sa ne ferim de el, ca e total idiot), nici invatamant interbelic de latina etc. Vei raspunde cu o intrebare, nici macar a ta: 'Ce cauta neamtu-n Bulgaria?' Unde-i neamtul e si latina, ca sa zic asa.
-Unde se impunea o cerbicie totala de argumente era la partea tehnica: aicea trebuia sa fie desfasurat un cearsaf comparativ pe bune, nu numai asa, selectiuni din program, cu situatia latinei pe aiurea (chiar daca nu e extraordinara peste tot si pe alocuri gafaie serios si la ei, totusi se puteau da exemplele Frantei, unde, pare-mi-se, invatamantul de clasice urca vertiginos, al Spaniei, al Italiei, unde se mentine la o cota foarte ridicata prin traditie, in Germania etc.). In plus, sa mai si cunosti pe cate cineva din strainatate, sa fi mers p-acoalea sa vezi cum e si pe la aia si sa mai si intelegi si pe urma sa mergi la minister sa te bati cu cefele carliontate acolo. Cu alte cuvinte sa fii toba de birocratie si sa ai ceva clar in minte de la inceput.

Pe urma, cine erau membrii delegatiei: si de asta data vai si amar! Sa nu mi-o luati in nume de rau, dar aici stam mizerabil. Niste gospodine cuminti, cu vointe demult stinse, care s-au multumit mereu cu foarte-foarte putin pentru ca viata sub harapnicul comunist aici te aduce, inevitabil. Din vechea pasiune pentru latina, daca aceasta va fi existat vreodata -aici sa imi fie ingaduit sa am mari dubii- nu a mai ramas decat o guresenie gospodareasca, un fel de colhoz cultural, in care fiecare se plange de falimentul institutiei, in timp ce, pe sub poale, mai strecoara un pumn de tarate, de o ciuguleala pe seara: asa, ca la vreo doua ore la liceul meu..., pana ies la pensie. Dar sa nu ne apuce sila asa de usor! Se poate face ceva: nu uitati ca delegatia a fost compusa in special (daca nu integral, pare-mi-se) din profe din Bucuresti. Astea au ghinionul sa le stiu foarte bine. Nu vreau sa insist. Dar va intreb: cand au pus la cale memoriul, au folosit acest forum la ceva? Pe Dumneavoastra, umiliti profi 'din Provinicie', cum le place sa va spuna acestor tantici expirate, v-a intrebat cineva ceva? Ati avut acces la atanorul maretului sfaraiac de trei pagini? Imi permit sa va dau tot eu raspunsul: nimeni nu v-a intrebat nimic, ei si-au vazut de treaba si si-au facut si datoria asta. Si, ai dracului, aia de la minister nu au vrut sa cedeze.

Pana una-alta, aceasta Provinicie schioapa da mai multi arpinati decat Bucurestiul. In plus, exista in tara si profesori de latina, care pot face un memoriu coerent, nu numai dascali sau dascalite ca doamnele de care vorbeam al caror apanaj e jalba. Daca ar vrea, ar putea face mult mai mult decat sa lancezeasca si sa astepte solutii de la o poiata ambulanta, cu un cocosel ridicol de samanta, care te face, evident, de ras. (Acest forum poate intra in emulatie. Cei care il acceseaza sunt tineri, daca nu biologic, in orice caz sufleteste. Poate nu ar strica sa ne si intalnim odata, macar sa ne cunoastem (cred ca am avea o serie de surprize placute).

In ultimul rand, sa nu uitam care a fost atitudinea Catedrelor de Clasice din toata tara, dar mai ales a celei de la Bucuresti, cea mai mare, fata de cortegiul de ograda. Oficial nici una! Doamnele s-au dus singure acolo, complet lipsite de girul instituitiei, dar beneficiind, individual, de incurajari insidioase pe firul scurt: 'mergeti acolo, sunteti cele mai bune! Ca noi stam aici si om vedea ce-o fi'. Efectul - dezastruos, bineinteles. E ca in desene animate, cand Duffy Duck il convinge pe Yosemite Sam sa isi bage capul pe teava tunului, ca sa vada daca a mai ramas vreo ghiulea. Si intotdeauna ramane cate una! Oare sa nu stie universitarii nostri ca, neicuranjand astfel de initiative (sa recunoatem, disperate), inseamna sa iti bati si ultimul cui in sicriu? Ma rog, unii veretani de pe acolo care tin in mana totul sunt de inteles: doar ce altceva sa mai bata decat cuie in sicriu?! Dar cei ceilalti, ceilalti? Daca moare preuniversitarul, ei sunt in pom, la mare distanta de sol.

Cam asa stau lucrurile. Verde in fata! Cred ca situl acesta ar putea deveni un instrument foarte util de mobilizare. Lucrurile nu sunt pierdute, asa cum sustin madamele alea, Provincia nu e nici pe departe atat de proasta cum se da inteles, dar e obligatoriu sa intelegem ca autoritatile in domeniu din Romania (inspectorat, comisii etc.) sunt apa de ploaie. Proful de latina trebui sa isi recapete demnitatea si sa isi exercite competenta reala. Uite, in occident profesorii de liceu fac editii si traduceri remarcabile, fara sa mai tot ceara atatea aprobari. Se duc pur si simplu la edituri si aia publica. La noi pe cine ati mai vazut sa faca asa ceva?

Revin insa la chestiunea manualelor. CE parere aveti?

Trimis: Joi Iun 26, 2008 9:42 am Titlul subiectului:

Pentru Schlarafenland sau Schlaraffenland, aruncati o privire la tabloul maestrului din Anvers.

http://www.maraba.de/Gedseite/kunstbew/bruegel.htm

Trimis: Dum Iun 29, 2008 4:00 am Titlul subiectului:

Modul in care sunt concepute manualele de latina reflecta istoria studiilor clasice de la noi, transformarile prin care a trecut societatea (profi-elevi-parinti), sistemul de invatamant dezinteresat sa ofere solutii, s.a.m.d. Discutia ofera multe posibilitati de abordare, se poate extinde la nesfarsit si, de cele mai multe ori, degenereaza intr-o gangureala critica, pur subiectiva, unde trecerea de la ironia subtila la injuratura neaosa este aproape insesizabila. Nu-mi sta in fire sa ma autocenzurez, dar pt ca este vorba despre colegii mei, autori de manuale, si stiindu-ma incapabil sa realizez ceva mai bun , voi incerca sa pastrez proportiile.
Chiar daca ar fi mai benefica o critica la subiect, eliminarea ab initio a factorilor externi (deloc putini) duce la o analiza rupta din context si ineficienta. E mult mai usor sa critic un manual, si indirect un autor, fara sa tin cont de numarul de ore alocat limbii latine (1 ora pe sapt la noi / 2-6 in Occident), dezinteresul persoanelor autorizate pt educatie („ceva” e putred la noi, nu in Danemarca), politica editoriala (de care s-a amintit), lipsa de satisfactie/pregatire a profesorilor (cum este privit acum un prof oarecare, autor de manual sau de carte? – persona non grata intr-un cerc de semidocti, care in final va cersi ore suplimentare pentru completarea catedrei; un ren fraier, care in loc sa se inscrie intr-un partid si sa-si faca pile in stanga si in dreapta, trage la sania lui Mos Craciun; motiv de barfa si de invidie, etc. De ce-ar lucra un an de zile la un manual? Ca sa nu fie aprobat – presupunem ca nu are pile la minister – sa nu fie in concordanta cu programa?), aspiratiile elevilor/parintilor (Cui prodest?), lista poate continua cu stersaturi si adaosuri...
Tinand cont de factorii amintiti, sa trecem la analiza propriu-zisa, impregnata de opinii personale de neofit. Manualul de latina, admirabil conceput, este un instrument orientativ. Dar spre somn. Niciodata nu dorm mai bine ca atunci cand il deschid. La clasa, constrans de precizarile metodicii („...principalul instrument de lucru al profesorului...”) si de curiozitatea elevilor, il folosesc pentru sistematizari, imbunatatiri/rectificari si, de cele mai multe ori, ca exemplu negativ. Argumentez.
Consider ca primul obstacol in studiul limbii latine este o chestiune de gust (aceiasi satisfactie, care o data dobandita, se opune din plin dificultatii). Cum sa te atraga o disciplina al carei manual nu contine nicio poveste (de ar duce lipsa cultura clasica de povesti!)? Nici macar documentarele nu sunt expuneri atat de seci. Cum sa iti placa o limba, daca manualul iti ofera posibilitatea de a o cunoaste numai la nivel teoretic? In manuale intalnim texte aride, rupte din context, lipsite de imaginatie; rebusuri pentru pensionari plictisiti; observatii si exceptii gramaticale expuse pretentios, in masura sa te incurce decat sa te lamureasca; exercitii nesfarsite cu itemi deschisi, care nu au o tinta precisa, etc. Unde sunt dialogurile, expresiile, istorioarele care sa imi dea senzatia ca latinii au si vorbit aceasta limba, nu numai au scris-o ca sa ne dea noua de lucru?
A alta problema fundamentala, in opinia mea, ce tine tot de gust, este umorul. De multe ori am fost intrebat de catre elevi daca latinii radeau sau au fost dintotdeauna un popor de razboinici morocanosi si filosofi sententiosi; daca latinii aveau bancuri sau numai epigrame cu talc; daca latinii furiosi injurau sau raspundeau intotdeauna prin blesteme si cuvinte ticluite, s.a.m.d. Nu spun ca toate astea ar trebui incluse intr-un manual, dar totusi unde este Plaut? („Cand vorbeste Plaut, muzele tac”. Serios? Cand vorbeste manualul de latina, tac si elevii si profesorii pentru ca le este somn). Nu se poate descoperi savoarea unei limbi fara dialog si fara umor.
Mai departe. Adecvarea la contemporaneitate si la specificul national. Cred ca ar trebui sa intalnim intr-un manual de latina modul in care cultura si civilizatia antichitatii s-a rasfrant asupra modernitatii (in literatura, arta, societate, limbaj, etc). Cati autori moderni nu au preluat si reinterpretat motive antice! Eu as merge pe o structura conceptuala, unde explicarea unor termeni, expresii, motive sa fie insotite de texte latine (adaptate sau inventate – important e sa redea ideea). Manualele se opresc la franturi de idei, menite sa-ti ofere o imagine total gresita despre un concept/motiv oarecare. Textele sunt de multe ori fie banale, fie mult prea dificile. Explicatiile sunt insotite de numeroase sintagme in limba latina, aplicate intre paranteze. Nu le vad rostul celor kilometrice. De pilda, in manualul de clasa a X-a, la „De bello Gallico”, mi se pare penibil acel rezumat tradus in latina din care nu se intelege mai nimic. Acela nu e Caesar, iar opera isi pierde toate calitatile stilistice. Am vorbit despre adecvarea la specificul national. Poate nu am fost prea explicit in formulare. Ma refer la faptul ca, asa cum strainii invata latina raportand-o la istoria lor si la traditiile mostenite (sau nu), si noi ar trebui sa pastram o oarecare legatura cu trecutul nostru. Limba latina nu ne este deloc straina, o vorbim in proportie de 60 %, obiceiurile, legile s.c.l. Pare incredibil ca manualele amintesc vag de toate aceste lucruri, lasand loc speculatiilor de tipul „teoriei dacismului”. Admit ca aici este teritoriul istoriei, dar nu cred ca niste texte imaginare, atent prelucrate, care sa vizeze contactul dintre civilizatii, nu ar fi interesante. S-au tradus in limba latina Eminescu, Blaga, Arghezi, Macedonski, Bacovia, baladele Miorita si Toma Alimos. Nu ar fi o idee rea introducerea unor poezii f cunoscute in manuale, in format bilingv. Ora devine mult mai atractiva, elevii mult mai receptivi, iar cunostintele dobandite mult mai vaste. Eu am experimentat. De exemplu:

„Multe flori sunt, dar puţine „Multi sunt in mundo flores,
Rod în lume o să poarte, Pauci tamen fructus ferent,
Toate bat la poarta vieţii Omnes vitae portas pulsant,
Dar se scutur multe moarte.” Decidunt exsangues multi.”

Ii studiem pe latini, dar nu am invatat mai nimic de la ei. De ce oare latinii invatau limba greaca dupa Iliada? Smile

) Bine ca manualele ne prezinta muschii lui Brad Pitt in rolul lui Ahile (inconjurat imediat de inimioare si de nelipsitul „I lov3 u!”) si nasul lui Gerard Depardieu in Asterix & Obelix. Exista si alte moduri placute de reprezentare a unor legende antice, fara intoxicarea cu Hollywood sau Halloween. A nu se intelege ca sunt nationalist, dar avem si noi valori reprezentative; sau daca imprumutam, elementele sa aiba macar un aer cultural si un umor de calitate.
Nici eu nu sunt multumit de modul in care sunt prezentati autorii din manualele de cl a XI-a si a XII-a. Vag, eliptic, linear, un sotron plicticos care de cele mai multe ori deformeaza realitatea: Cicero devine un avocat care nu pierde niciodata, un teoretician innascut care impune reguli si tot el le incalca, un filosof rigid care ii plagiaza pe greci (nu intalnim deloc cauze, numai efecte – ce il determina pe Cicero sa actioneze astfel? Raspunsul poate fi intarit cu fragmente din epistolele sale, unde cred eu ca se regaseste imaginea intreaga a omului Cicero); Titus Livius un simplu povestitor moralizator; Petronius un romancier greoi, plin de subtilitati lingvistice, prieten „la catarama” cu Nero; Ovidius un plangacios cu nasul rosu si barba inghetata, etc. Am exagerat intentionat, tocmai pentru a-mi arata dezaprobarea. Nu cu asemenea texte si biografii se cuceresc niste tineri internauti, agitati si cu gusturi din ce in ce mai exotice.
Discutia cu siguranta nu se opreste aici. As mai avea multe de adaugat, dar cred ca am debitat destul. Solutii exista si oameni care sa le puna in practica, de asemenea. Dar unde exista doar interes personal, viziune ingusta si pseudo-cultura, orice intentie buna este interpretata ca un afront „la bunul mers al societatii”, „la integritatea bugetului”, „la drepturile copilului”, si in consecinta, IGNORATA.
Nu cred in restructurare, reforma si in niciun cuvant care incepe cu "re" venit din partea oficialilor din motive lesne de inteles. Laughing

Trimis: Dum Iun 29, 2008 7:53 am Titlul subiectului:

Excelent, domnule Rachita! As vrea ca mini-articolul Dumneavoastra sa fie citit de autorii acestor manuale obosite si de doicile jalobene, pentru care injuratura neaosa este, va asigur, mult mai familiara decat ironia subtila . Va inteleg insa retinerea politicoasa si ma simt de-a dreptul privilegiat ca nu trebuie sa imi asum asemenea proximitati colegiale Wink

Dar,mai ales, textul Dumneavoastra ar trebui sa ajunga la cei care au cu adevarat inclinatii de constructori.

Observatia despre numarul de ore este perfect indreptatita si este, intr-adevar, absurd sa vorbesti despre manuale ingorand complet contextul in care acestea functioneaza. Din pacate insa, acolo putem sa facem mult mai putin deocamdata: chestiunea numarului de ore, desi de maxima importanta, nu se poate pune in termeni reali in afara unui proiect coerent de manual si a unei argumentari solide de natura birocratica ( Oricat ar parea de neverosimil, cunosc mai multe persoane tinere, latinisti, care se pricep foarte bine la birocratia asta secanta - a oamenilor din birouri, vorba lui Gyuri Pascu-, dar necesara, persoane care urmaresc de pe tusa dezastrul intretinut de mai batranii lor colegi). Altminteri, se repeta ad infinitum scenariul cunoscut de kick-boxing la care asistam de ceva vreme. Fara un asemenea proiect, petitionarul poate fi de geniu (asa cum era regretatul nostru I. Fischer), iar ministrul unul nu tocmai rau ( cum era Andrei Marga), dar dialogul risca sa nu existe realmente. Dovada cea mai buna ca discutiile se blocau la un moment dat este ca astazi, cu nimic mai vizionar decat atunci, domnul Marga construieste la Cluj in ritmuri ametitoare. Putini stiu de intentiile actualului rector de la UBB de a schimba radical catedra de clasice de acolo si de a-i da o respiratie mult mai larga. In felul acesta s-ar spala definitiv onorea patata a Ardealului in privinta invatamantului de latina din ultimii cincizeci de ani. Daca acum dl. Marga este dispus la asemenea gesturi, de ce credeti ca acum zece ani va fi fost reticent? Eu nu cred neaparat in metanoia omului, cat in abilitatea fostului ministru: oricat ar fi incercat atunci, nu avea la dispozitie un material palpabil, nu putea sa se substituie unui intreg corp profesoral lenes, mort in papusoi. Dl. Fischer, finetea si limpezimea insasi, stia foarte bine cum stau lucrurile cu corpul cu pricina (caro data vermibus), a incercat tot ce a putut, dar nimeni nu i-a venit in ajutor cand a sunat desteptarea. Dormeau toti in acelasi papusoi viguros si national.
Sa nu disperam insa! Unor proiecte bune, insotite neaparat de recomandari favorabile de la profi si unis din UE, nici macar Hardaiele cu Andronesti nu se vor putea opune la reintroducerea unui numar rezonabil de ore. E insa de retinut faptul ca dl. Marga nu trebuie ocolit in nici un caz: influenta Domniei Sale poate fi capitala pentru un demers bine articulat. Dati-i numai un proiect valid si veti fi surprinsi (macar in amintirea Profesorului I. Fischer). Rectorul de la Cluj are nevoie ACUM de baze solide ca sa isi puna in aplicare intentiile laudabile. O data cu schimbarea proiectului, vor trebui modificate si caile de acces la minister: e clar insa ca proiectele mofluze de astazi nu pot nazui sa treaca dincolo de gemuletul unui ghiseu ministerial paraponat. Nu au cum!

Foarte simpatica propunerea Dumneavoastra legata de traducerile unor autori nationali in romaneste. Le-as dubla cu un corpus minimal de inscriptii pompeiene, la sfarsitul fiecarei lectii, ca sa vaza oamenii nostri ca arta grafitti, injuratura sincera din campaniile electorale, declaratiile de iubire agramate, blestemele nu sunt noutati absolute in Europa. Ca, in definitiv, oamenii aia traiau, si inca intens. Bine dozate, aceste probe autentice de viata pur si simplu vor desface complexele de superioritate, frigiditatea de tocilari, crisparile de diafan ale atator profi inepti si profe antipatice.

Va multumesc, domnule Rachita! Iesiti la rampa!
_________________
Suus cuique attributus est error. Sed non videmus manticae quod in tergo est.

Trimis: Dum Iun 29, 2008 7:57 am Titlul subiectului:

Inca ceva: spre deosebire de Dumneavoastra, eu sunt convins ca sunteti in stare sa dati ceva mult mai bun decat 'colegii' dumneavoastra autori de manuale. Fiti increzator, incercati si stabiliti-va un camp de atac corect.
_________________
Suus cuique attributus est error. Sed non videmus manticae quod in tergo est.

Miles Data inscrierii: 27/Feb/2008 Mesaje: 6

Poate v-ar interesa si topicul acesta de pe forumul EDU http://forum.portal.edu.ro/index.php?showtopic=88936 .
_________________
Per aspera ad astra!

Trimis: Dum Iun 29, 2008 11:51 pm Titlul subiectului:

Multumim Piccola Lady pentru link. Formidabil. Imi intareste vointa si imi confirma credinta ca sunt special Laughing

Ti se pare ca la 25 de ani m-am ramolit sau am descoperit un mister inaccesibil unora? Nici una nici alta!!! Astea sunt generatiile formate de profesori de latina total diferiti. Cred ca Joseph cunoaste foarte bine tipologiile despre care mie mi s-a parut initial ca exagereaza. Si din pacate, are dreptate in privinta celor mai multi. Limba latina nu se adreseaza decat celor care doresc sa si-o insuseasca dupa ce profesorul a facut TOT ce i-a stat in putinta sa-si atraga elevii. Mie nu mi-a placut limba latina in primii ani de liceu, dar nu din cauza profesorilor pe care i-am avut, ci din cauza viziunii inguste pe care o aveam despre cultura. In fond, cultura nu este definibila. Acum o percep ca pe o boala incurabila si placuta, in fata careia ingenunchez tocmai atunci cand vreau sa evadez din lumea virtuala (sic) si ma hotarasc sa fiu mai pragmatic. Iar acum o sa fiu cat se poate de mitocan: cei care nu recunosc rolul limbii latine (ca intreg) in contextul atat de vast al culturii, imi par niste onanisti cinstiti care privesc actul reproducerii si imi vorbesc ore in sir despre "placere". Acestora le dau un sfat: nu mai copiati la bac! Daca doreste cineva sa vorbeasca despre importanta unei limbi "moarte", trebuie mai intai sa-si seteze prioritatile. Cu riscul, pe care mi-l asum, de a vorbi singur in fata propriei reflexii. Confused

Aedile Data inscrierii: 15/Mar/2007 Mesaje: 56

No, binie, dragii mei, vorba ardeleanului... Very Happy

Adicatelea excelent punctate "vitziile" sistemului, dar cred ca discutia ar trebui sa mearga si la radacini. Mai intai, despre ce manuale vorbim (pentru ca sintagma "manualul" banuiesc ca se refera la manualul editurii Humanitas, s-o spunem pe sleau, pe care il folosesc foarte multi profesori, dar nu e singurul). Apoi: de ce avem astfel de manuale? Asta mi se pare o intrebare foarte importanta.

1. Cam toata lumea care (mai) foloseste un manual de latina in Romania in invatamantul liceal are de ales intre manualele EDP sau cele de la Humanitas (la clasa a X-a este acreditat si un manual al ed. Dacia - aut. Ciresica Vladulescu). Manualele EDP au fost elaborate de Lidia Tudorache, profesor la Scoala Centrala, iar cele de la Humanitas de Monica Duna, fost inspector scolar, profesor la Colegiul "Sf. Sava". V-as propune de la inceput sa nu transformam discutia intr-un pamflet cu cuplete de vodevil, oricate "facetiae" delicioase ar avea el, pentru ca nu acesta este cu adevarat fondul problemei si, in al doilea rand, suntem prea putini ca se ne mai ascundem dupa cires... E prea putin relevant daca autoarele (sau colegele / colegii) sunt competente, daca au vocatie de profesor, intelectual, bucatar, sofer etc. Joseph, propuneai sa nu lapidam mediul inconjurator, as zice sa nu lapidam nici "resursa umana a sistemului" (caci asta suntem in vocabularul oficial), mai ales daca unii iti par a face parte din decor...

2. Trebuie sa nu uitam conditiile in care se elaboreaza si se acrediteaza AZI un manual (aici vorbesc in cunostinta de cauza, intrucat am facut parte din niste nefericite, patetice si absolut inutile comisii de evaluare a manualelor si sunt coleg cu autori de manuale de alte specialitati). In primul rand, licitatiile ministerului se anunta tarziu, iar perioada de redactare a manualului este destul de scurta (aici va spun din start ca sunt prea putini cei dispusi sa se apuce de scris un manual inainte de a sti ca are sanse de publicare si, mai important, de acreditare). Apoi trebuie sa gasesti o editura care sa TE accepte - uneori editurile chiar te contacteaza in virtutea renumelui, considerat de unele dintre ele un criteriu decisiv in succesul de piata al manualului. Nicio editura (care e in fond o firma interesata de profit) NU este atrasa din start de calitatea exceptionala a manualului, de metodele sale revolutionare, de succesul pe care il poate aduce disciplinei, ci doar de gradul de incredere pe care autorii il au in randul corpului profesoral (viitorul "agent comercial") si de raportul pret - piata. Asta aduce profit. Iar la o disciplina secundara, care ab initio nu dispune de o piata vasta (i.e. multi elevi), e nevoie de un nume "tare" sau de o reteta de succes, pentru ca editura sa "muste" cat mai mult dintr-o piata si-asa firava (v. cazul Lidiei Tudorache - indiferent daca a avut sau nu o "intrare" la EDP, manualele ei se tot retiparesc pentru ca SE CUMPARA - ele "copiaza" reteta vechilor manuale din anii '90, cu care colegii nostri au fost obisnuiti, pe care multi le stiu pe de rost si - iata ca nici eu nu ma pot abtine - pe care le pot "regurgita" in fata elevilor ca pe niste versete ce contin adevarurile indiscutabile - chiar daca indescifrabile, inclusiv pentru "recitatori" - ale acestei discipline). Apoi, daca ai fost acceptat de editura (TU, repet, nu "produsul"), ai in fata niste obstacole de temut: cele cincizeci si ceva de criterii ale CNEDM (alta nebunie: Consiliul bla bla pentru manuale), in functie de care vei fi evaluat. Un singur exemplu: unul dintre acesti descriptori de calitate cere ca la fiecare doua pagini sa existe o ilustratie (prin ilustratie se intelege inclusiv o schema, un tabel etc.). Ilustratiile, mai ales daca se vor atractive si "gandite" in raport cu continutul, cresc pretul manualului (intervine criteriul pret - 30 % din punctaj, si criteriu eliminatoriu!!!), asadar mai punem o reproducere ilizibila a forului roman, mai "scapam" cu zece scheme si "tzanshpe" tabele si... "Vive le roi!". Mai mult, editura insasi exercita presiuni pentru un pret minimal de productie, stiind ca de vreme ce putini cumpara manualul, pretul este foarte important.

Ca tot vorbim de bani (motorul acestei lumi), va anunt ca profiturile autorului sunt jalnice in cazul manualelor de latina si ele apar mult dupa ce ele au fost lansate pe piata. Asta nu scuza calitatea lor, dar explica in buna masura de ce nu avem (si) alti autori de manuale. Si sa va spun de ce nici nu vom avea in viitorul apropiat, oricat ne-am agita:

1. Munca de elaborare a unui manual este mutilata excesiv de constrangerile actualului sistem de acreditare si de profitul pe care si-l doresc editurile. Aici e un paradox: editurile care sunt dispuse sa sacrifice din profit pentru calitate nu au fonduri suficiente pentru a-si asuma riscul de a publica mii de manuale care s-ar putea chiar sa aduca pierderi (si daca am face un manual excelent, ati fi surpinsi catde multi profesori ar prefera aceleasi manuale prafuite care nu ii ajuta, dar pe care le pot invinovati cu lacrimi de crocodil pentru esecul propriului demers didactic); editurile care insa pot face un astfel de sacrificiu nu (mai) vor sa se complice cu un domeniu in care profitul este moderat (v. cazul Humanitas, da, chiar Humanitas).

2. Profesorii care sunt implicati in ceea ce fac si au succes nu au timp, pentru ca (aici poate confirma Constantin), draga Joseph, scoala iti consuma azi jumatate din resurse pe tampenii si, vorba ceea, daca tot e sa scrii, mai bine faci o cercetare serioasa. La ce bun sa mai scrii un manual care, si daca va fi acreditat, nu va fi recomandat la clasa de "doicile jalobene", tocmai pentru ca este provocator.

3. Realitatea scolara de azi e atat de diferita in raport cu cea de acum 10 ani, incat cred ca oricine din afara sistemului ar dori sa scrie un manual, ar trebui sa se documenteze serios inainte de a purcede la o astfel de munca. Iar dupa ce s-ar documenta, ma tem ca ar renunta.

4. A redacta un manual de latina pentru o ora pe saptamana in conditiile acualei programe (aici e de fapt cauza profunda), intr-o tara in care latina studiaza si semianalfabetul ajuns la filologie din intamplare si viitorul student la Clasice de la Londra (am astfel de exemple chiar intr-una din clasele mele) este un proiect cu sanse mici de reusita si pentru care modelele occidentale nu sunt prea relevante (eu unul nu cunosc in tarile ale caror programe / manuale le-am vazut - i.e. Franta, Germania, Elvetia, Olanda, Belgia, Marea Britanie, Ungaria, Spania - manuale de "marca" pentru o ora pe saptamana timp de patru ani - si trebuie sa recunoasteti ca adaptarea nu este o solutie: o disciplina de o asemenea complexitate cu care nu te intalnesti decat o ora pe saptamana presupune un demers diferit, nu doar o simplificare a continutului).

Cred ca, inainte de manuale - care in fond sunt doar un ghid (eu marturisesc ca nici nu-l folosesc, chit ca asta ma costa anual milioane pentru fotocopierea unor materiale mai "gandite" si alte cele) - trebuie sa discutam despre PROGRAME (in functie de care se fac manualele) si despre planurile de invatamant din acest "asistem".

P.S. Apropo de cat de important este un manual: acum trei ani am avut de evaluat un manual a carui introducere dovedea incapacitatea evidenta a autoarei (o fosta profesoara de liceu ajunsa universitara!) de a intelege rostul unui manual scolar in general (dincolo de alte multe incapacitati, ca sa fiu malitios). Autoarea isi incheia prefata marturisind ca manualul propus isi dorea a fi "un ghid informativ si un instrument indispensabil de lucru". Eu am incheiat raportul de evaluare, explicandu-i autoarei ca manualul trebuie sa fie un ghid FORMATIV si un instrument alternativ si creativ de lucru. Manualul a fost respins (desi era unicul propus la clasa respectiva), dar, la contestatii (mania nationala care a ajuns litera de lege - probabil suntem unica tara europeana in care contestatia poate inlocui in mod absolut evaluarea unei comisii nationale), a trecut cu punctaj maxim! Si, ca sa nu ne amagim, cei doi "reevaluatori" nu au admis manualul pentru ca la mijloc au fost interese si masinatiuni (ce bine daca raul ar fi atat de simplu), ci pentru ca:
1. era singurul manual de la acea licitatie, iar elevii trebuie sa stie si ei ca exista un manual... (plus ca de-abia asteapta ministerul inca o dovada a incapacitatii noastre de a gestiona disciplina - iata, nici macar niste manuale nu pot sa faca!)
2. o cunosteau pe autoare (lumea clasicistilor romani e minuscula, nu?) si, ca sa-l parafrazez pe unul dintre ei: doar n-o sa respingem munca unuia care macar s-a chinuit si care nu-i chiar pe langa...

Chiar daca nu impartasesc in fond punctul lor de vedere, trebuie sa recunoastem ca dupa ce daram blocul (a se citi "scoala") pe motiv ca este insalubru pentru "locatari" (elevi), trebuie sa construim ceva in loc, altfel ramanem niste "buldozeristi" anonimi... Nu vreau sa fiu sententios, dar nu ma pot abtine sa nu constat ca o revolutie de succes nu e cea care vrea sa anihileze raul, ci cea care vrea sa aduca binele.

As relansa discutia asadar, daca imi permiteti, inspre:
1. TEATRU: planurile de invatamant si locul latinei (savuros comentariul lui Jospeh referitor la acel memoriu hilar, despre care v-as putea spune si eu multe, inclusiv de ce a murit inainte de a se naste)
2. SCENARIU: programa scolara - aici zic eu ca e "buba" initiala
3. ACTORI: profesorii (ca doar spectatorii, i.e. elevii, trebuie motivati de "performance"-ul nostru).

Aedile Data inscrierii: 15/Mar/2007 Mesaje: 56

Daca tot ati avut rabdare sa cititi papirii kilometrici de mai sus, poate veti mai avea "putintica rabdare" si cu mesajul urmator, care nu e decat o "paranteza".

In ciuda a nenumarate puncte de vedere de care am fost de-a dreptul entuziasmat, nu impartasesc defel opinia ta, Joseph, referitoare la constructiile lui Andrei Marga. Nu vreau sa ma lansez intr-o tirada de contraargumente (ca unul care lucreaza "part time" si la Catedra de clasice de la Cluj) referitoare la realitatea trista si sinistra din spatele fenomenalei campanii de imagine a actualului rector, (si fost rector, fost ministru, fost "presedinte" de universitate, din nou rector s.a.m.d.) sau la universitarii de substanta (nu de panza ieftina camuflata de un CV bine ticluit pe pagini interminabile) din UBB - i.e. Universitatea "Babes-Bolyai" - care de mult si-au pierdut increderea in SANATATEA ACADEMICA a reformelor d-lui Marga. Cred ca daca ai vedea doar vreo doua-trei exemplare din buletinul intern al rectoratului si al senatului UBB (in care cca. 50% - nu exagerez deloc! - din spatiu este alocat mesajelor de felicitare pentru rector, invitatiilor la cina, diplomelor si premiilor conferite acestuia, declaratiilor de intentie si "proclamatiilor" sale, precum si incriminarilor pe ton proletar la adresa "fortelor ascunse care incearca sa mineze universitatea" etc. etc.) te-ai lamuri, fara sa mai fie nevoie de alte exemple. Voi da doar cateva argumente care - zic eu - sunt relevante pentru pozitia lui Andrei Marga vis-a-vis de limbile clasice, indiferent de declaratiile sale:

1. In timpul ministeriatului lui Andrei Marga s-a injumatatit numarul de ore de latina in ciclul inferior al liceului la Teologie si la Filologie (in conditiile in care fizica, de exemplu, se studiaza in continuare in regim de 2 ore pe saptamana la Filologie!). In istoria reformelor post comuniste care au afectat intr-un fel sau altul studiul latinei, aceasta masura a fost de departe cea mai drastica si lipsita de o motivatie stiintifica reala.

2. Autorii noilor programe scolare la latina au fost obligati (repet, nu-i scuz, dar nici nu-i pot face unici responsabili) sa elaboreze aceste programe dupa aceeasi matrice ca la limbile moderne si romana (o stupizenie adusa si prost "infaptuita" de specialistii de atunci ai ministerului, centrata in jurul functiilor limbajului). Cand o delegatie (care nu era atat de insipida si stupida ca cea din spatele "memoriului 2008") a mers la ministru pentru a-i cere sa fie lasati oamenii sa conceapa programele intr-o viziune noua si deschisa, dar in conformitate cu specificul disciplinei (care nu e limba materna, nici limba moderna si in care comunicarea inseamna ALTCEVA), au fost trimisi sec de ministru la scris programe, ca doar reforma e reforma, indiferent de calitatea ei.

3. Catedra de limbi clasice din Cluj, reiinfintata de cei care, cu toate pacatele lor - ma ierti, Joseph - nu au "patat" onorabila galerie interbelica (Naum, Bezdechi etc.), cu ajutorul lui Marian Papahagi, a fost sustinuta initial de Universitate pe fondul curentului favorabil de atunci din tara, iar mai tarziu pentru ca a servit campaniei de imagine a d-lui Marga. El insusi a declarat orgolios in repetate randuri ca Universitatea din Cluj are "una dintre cele mai variate oferte de studiu in domeniul limbilor din aceste parti ale Europei" Laughing

- din nou, cantitatea). Sefilor de catedra le-a reprosat de nenumarate ori ca nu aduc fonduri, ca produc "deficit economic" - asta e problema, draga Joseph, nu calitatea - dar ca nu desfiinteaza sectia, pentru ca nu exista universitate europeana de top fara limbi clasice!. Si totusi, in anii '90 si pana acum vreo 3-4 ani sectia asta a produs (si cu ajutorul unor cursuri excelente tinute de universitari de la Geneva, Pisa si Lausanne, precum si cu - cred eu - cel mai serios curs de sintaxa latina din tara, chiar daca nepublicat decat partial) cateva serii de absolventi valorosi (nu-mi fac reclama, nu despre asta e vorba Wink

). Ti-as spune doar ca unii sunt acum universitari sau cercetatori in institutii academice de top in Germania, Austria, Belgia, Statele Unite. De ce nu au ramas aici pentru a "construi" invatamantul clasicist? Pentru ca universitatea nu a vrut sa le ofere nici macar un post de asistent, iar in rarele cazuri cand a facut-o, le-a trantit "enshpe" mii de ore de predat, le-a pus la dispozitie niste biblioteci din secolul trecut si le-a dat de inteles s-o lase mai moale cu deplasarile in strainatate, ca universitatea nu le "tine postul" ca sa faca ei stagii de pregatire... Universitatea era atunci (ca si acum) condusa de Andrei Marga.

4. La Cluj rectorul reproseaza Facultatii de Litere in general si Filologiei Clasice in special ca nu atrage studenti, ca e falimentara (ceea ce nu se intampla cu Studiile Europene, si n-ai vrea sa stii, Jospeh, ce studenti agramati, ce profesori mediocri se perinda pe-acolo si cate sute de absolventi nuli produce universitatea acolo...). E nevoie oare sa ne mai intrebam de motive? Cand biblioteca universitatii este absolut depasita (ca doar organizam conferinte internationale pe domenii pe care suntem practic nuli, chiar din cauza tehnologiei - e.g. astrofizica - dar pe care UBB cheltuie zeci de mii de euro in megalomania ei), iar fonduri nu exista, chipurile; cand suntem obligati sa tinem cursuri cu cate 2 ani (pentru ca grupa minima de curs in UBB este de 100 de studenti, iar cea de seminar / curs practic de 50!!!! - iata o reforma exemplara a d-lui Marga! - cifra pe care nicio o sectie de Clasice din lume nu o va putea atinge vreodata); cand indiferent de activitatea ta stiintifica si didactica, de vreme ce nu ai macar 30 de studenti intr-un an, esti considerat nul din toate punctele de vedere, cand profesorii de clasice din strainatate (inclusiv fostul rector de la universitatea "sora" - Geneva!) nu mai vin, pentru ca universitatea are fonduri fabuloase de "protocol", dar a fost in stare sa le taxeze sederea la hotelul universitatii si sa le ofere salariul unui lector roman pentru o luna de cursuri etc. etc. etc., mi-e greu sa vad "constructiile" pro clasiciste ale d-lui Marga. Si, crede-ma, proiecte ale Catedrei au fost, unele excelente si cu colaborari internationale. Dar bani, niciodata, si nici macar usi deschise spre cei care ne-ar fi putut ajuta. Ca doar nu era sa renunte Universitatea la sponsorizarile pentru niste conferinte anonime (in lumea academica serioasa), dar care puncteaza excelent la imaginea interna...

Nu exista scuze pentru anumite carente didactice si stiintifice, pentru absenta de multe ori a unei viziuni inteligente si inovatoare a Catedrei si nu cred ca poate cineva afirma ca sectia de Clasice de la Cluj (si ma tem ca in buna masura si cea de la Bucuresti) este ceea ce ar trebui cu adevarat sa fie, dar cel putin la Cluj, chiar si cand lucrurile au mers promitator din acest punct de vedere, nu a contat ABSOLUT DELOC. Tocmai in universitatea care se vrea (si care a si fost la un moment dat in anumite domenii) in topul ACADEMIC european, dar care a sfarsit - exact ca un SRL de succes - prin a fi cel mai mare investitor economic din Transilvania (in anul 2005, daca nu ma insel)... Si atat.

Acum mai ca-mi pare rau ca am "lungit" punctul asta de vedere. N-as vrea sa deviem discutia, asa ca as fi fericit daca am reveni la problemele pe care le-am lansat in mesajul anterior (sau romanul anterior... Very Happy

)

Trimis: Lun Iun 30, 2008 9:31 am Titlul subiectului:

Cos,

Imi pare rau ca am iritat vechi rani: marturisesc ca nu stiam cat de intinsa e plaga pe la UBB. Totusi, am vagi impresii si nu numai ca situatia se va remedia. NU ma indoiesc deloc de ce imi spui in privinta obsesiei pecuniare a Rectorului ( il stim cu totii pe dl. Marga):inteleg ca omul scoate bani din piatra seaca. Poate ca asta e prima faza a relansarii unei universitati. Cred ca e preferabila faza asta a capitalizarii obsesive, dar cu ceva sperante de resuscitare generala la un moment dat, mortii celebrale de la unibuc, apelpisire idealista (Universitatea din Bucuresti). Cat despre tinerii care pleaca prin alte parti ca nu ii primeste nimeni in catedre, si la Bucuresti acelasi scenariu. Dar nici nu se clintesc baronii. Ma intreb cat de mult ii vor catedrele pe acesti oameni. Ca rectorii, sa fim seriosi, nu ii cunosc in mod direct.

Imi cer scuze, nu am vrut sa jignesc invatamantul de latina din Ardeal. Dar fata de traditia locului, rizultatele sunt modestute. Ceea ce ma deprima si mai tare este ca, si daca exista in vreo parte, aceste rezultateraman nestiute in afara provinciei istorice X: de unde ranchiune, mefiente, complexe de situare. De fapt, habar n-avem cine suntem: nu ne vedem nicaieri, stam la noi in cuibusor, de parca am avea o mie de ani sau doua-trei, ca limba latina, in fine... Continuu dupa amiaza...Tre sa o intind acum
_________________
Suus cuique attributus est error. Sed non videmus manticae quod in tergo est.

Trimis: Lun Iun 30, 2008 7:48 pm Titlul subiectului:

Cum ziceam, nici nu ne cunoastem. De exemplu, ctedra de la Bucuresti nu zice nimic de cea de la Cluj, banuiesc ca nici clujenii nu bat matanaii pentru clasicistii de la Bucuresti, timisorenii tac, despre Craiova aflam din cand in cand ca mai exista, iar de la Iasi, ehe, poate ceva mai mult deact atat. Cred ca nu ar strica la un moment dat sa ne intalnim. Dupa cum stiti, in Occident comunicarea dintre colegii din toate domeniile este, si fizic, de o ferventa extraordinara. Oamenii se invita reciproc pe la colocvii, se viziteaza la congrese, se duc la agape stiintifice impreuna. Or , la Bucuresti nimeni nu stie cand se desfasoara la Cluj vreun colocviu pe o tema care i-ar putea interesa pe mai multi specialisti decat pe cei de la Cluj si din Turda, de pilda, sau invers, in cazul Bucurestilor, pe specialistii exclusivisti de la sectorul I si din Voluntari (comuna recent ridicata la rangul de oras...suburban). Oricat de mici am fi, un cuvant tot am avea de spus, in plus si cu totul altfel decat establishmentul daca ne-am misca mai mult. Numai sa vrem, asta e. Face cineva o traducere si o lanseaza, pac, o invitatie la un mic colocviu pe margine cu trei eugenii si o sticla de cola. E destul de simplu. Altminteri, izolati, autarhici si lenevosi la drum, in veci n-o sa convingem pe nimeni de puterea noastra de judecata. In cazul asta mai bine sa zicem cu poetul:

'...et je dirai aux anes, mes amis,
Je suis Francis Jammes et je vais au Paradis'.

In privinta programei, perfect de acord cu tine. Acolo e cuiul lui Pepelea. Asta ar trebui inteligent modificata in sensul celor constate de tine mai sus.. Am putea (de fapt, mai ales voi, cei care sunteti direct implicati in invatamant) sa cerem si noi dreptul la cuvant in privinta asta. Tot ce trebuie e siguranta de sine. Or, din cate vad, asta nu le lipseste membrilor activi ai acestui site.

Sa ne cunoastem si sa nu ne mai facem ca nu stim ce servicii exceptionale a adus un profesor ca Mihai Nasta sectiei de clasice de la Cluj, profesor ani de-a randul la Bucuresti, pe care insa catedra din orasul din urma l-a repudiat in mod rusinos...Oameni minunati ca domnul Nasta si exemplul lui de totala gratuitate ar trebui sa ne uneasca!
_________________
Suus cuique attributus est error. Sed non videmus manticae quod in tergo est.

joseph turmel

cos

joseph turmel

constantinrachita

joseph turmel

joseph turmel

constantinrachita

joseph turmel

joseph turmel

Piccola Lady

constantinrachita

cos

cos

joseph turmel

joseph turmel