Logo site. Imaginea unei mâini care ţine un stilou şi textul www.limbalatina.ro

Ablativul absolut

Se știe faptul că ablativul îndeplinește, între altele, funcția de complement circumstanțial de timp, de cauză, de mod etc. Când un asemenea complement este format dintr-un substantiv însoțit de un participiu (acordat cu substantivul), ne aflăm în fața unei propoziții circumstanțiale (de timp, de cauză etc.) prescurtate.

Avem două exemple:

  • die dicta (= într-o zi fixată, la un termen (de judecată) fixat) - complement de timp; dicta este un participiu perfect pasiv și exprimă acțiunea unui verb; putem considera die dicta drept prescurtarea unei propoziții temporale: "după ce i-a fost fixat un termen".
  • periclitante te (= tu fiind în primejdie) - se observă că aici limba română nu poate reda participiul prezent latin decât printr-o construcție în care se folosește gerunziul; se mai poate traduce și printr-o propoziție temporală: "în momentul când tu erai în primejdie".

Construcția latinească de mai sus, formată dintr-un substantiv și un participiu (ambele în cazul ablativ), poate fi analizată astfel, dacă o considerăm drept o propoziție prescurtată:

  • subiect: substantiv (sau pronume) în ablativ
  • predicat: participiu în ablativ.

Observații

  1. Subiectul propoziției (die în primul exemplu, te în cel de al doilea) nu joacă nici un rol sintactic (subiect sau complement) în propoziția principală; de aceea construcția poartă numele de ablativ absolut (în latină, absolutus înseamnă "dezlegat").
  2. Verbul esse neavând participiu, se pot forma ablative absolute numai dintr-un subiect și un nume predicativ: Cicerone consule (= Cicero fiind consul / în timpul (anul) când Cicero era consul), me puero (= eu fiind copil / pe când eram copil).
  3. Ablativul absolut nu se introduce prin nici o conjuncție; de aceea înainte de a ști ce fel de circumstanțială prescurtează, se poate traduce cu ajutorul gerunziului românesc: die dicta (= un termen fiind fixat), periclitante te (= tu fiind în primejdie).
  4. Așa dar, când acțiunea ablativului absolut se desfășoară concomitent cu desfășurarea acțiunii din propoziția principală, verbul din construcție se folosește la ablativul participiului prezent, iar când acțiunea exprimată de construcția de ablativ absolut este încheiată deja când are loc acțiunea din propoziția principală, se folosește participiul pasiv al verbului (bineînțeles tot la cazul ablativ).

Pagina curentă a fost creată luni, 08 august 2016, 11:00
Ultima actualizare: miercuri, 24 august 2016, 23:25
Începând cu 08.08.2016 pagina curentă a avut 4286 vizualizări, 0,16% din total, 5,32 pe zi
Întregul site a avut un total de 2693515 vizualizări, o medie de 3345,98 pe zi
Autor site: Emanuel Boboiu
Salt la începutul conținutului

   Valid HTML 5    CSS valid!