Logo site. Imaginea unei mâini care ţine un stilou şi textul www.limbalatina.ro

Adverbul limbii latine

Este o parte de vorbire invariabilă, care se alătură unui cuvânt și îndeosebi unui verb, spre a-i modifica ori nuanța, ori înțelesul.
Aproape toate adverbele provin din substantive, adjective, pronume și verbe, rezultând fie prin procesul de derivare, compunere, ori prin schimbarea categoriei gramaticale.
În funcție de ideile pe care le exprimă, adverbele sunt de opt feluri: de timp, de loc, de cantitate, de afirmare, de negare, de întrebare, de îndoială și de mod.
Felul fiecărui adverb se stabilește după întrebarea la care răspunde.

1. Adverbe de timp

a) Pentru întrebarea "quando?" (= "când?"), există adverbele: nunc (= acum), hodie (= azi), cras (= mâine), olim (= odinioară), nuper (= de curând), pridie (= alaltăieri), postridie (= a doua zi), deinde, dein (= apoi, după), mane (= dimineața), noctu (= noaptea), interdiu (= ziua), vespere (= seara), statim (= pe dată), extem (= imediat), nunquam (= niciodată), nonnunquam (= uneori);
b) La întrebarea "quamdiu?" (= "cât timp?"), răspund următoarele adverbe: (= multă vreme), tamdiu (= așa de mult timp), paulisper (=de puțină vreme) etc.;
c) La întrebarea "quamdiu?" (= "de cât timp?"), răspund următoarele adverbe: pridem (= de mult timp), iamdudum (= încă de demult), iampridem (= încă, deja de mult timp) etc.

2. Adverbe de loc

a) La întrebarea "ubi?" (= "unde?"), răspund următoarele adverbe: hic (= aici), ibi (= acolo), ibidem (= tot acolo), istic (= aici), alibi (= în altă parte), intus (= înăuntru) etc.;
b) Adverbe care răspund la întrebarea "unde?" (= "de unde?"): hinc (= de aici), mine (= de acolo), inde (= de acolo), aliunde (= de aiurea), undique (= de pretutindeni) etc.;
c) La întrebarea "quo?" (= "încotro?"), răspund adverbele: hue (= încoace), huc (= într-acolo), istuc (= încoace), eo (= acolo), eodem (= în același loc);
d) La întrebarea "qua?" (= "pe unde?"), răspund adverbele: hac (= pe aici), istac (= pe aici), iistac (= pe acolo), eadem (= tot pe acolo), alia (= pe altă cale) etc.

3. Adverbe de cantitate

a) Răspund la întrebarea "quantum?" (= "cât?"): tantum (= atât de), parum (= puțin), plus (= mai mult), satis (= destul), aliquantum (= puțin, nu prea), nimium (= prea mult), plurimum (= foarte mult) etc.;
b) Răspund la întrebarea "quoties?" (= "de câte ori?"): toties (= de atâtea ori), semel (= șase ori), bis (= de două ori) etc.;
c) Răspund la întrebarea "quantopere?" (= "Până întrucât?", "cât?", "cât de mult?"): tantopere (= până într-atât), longe (= cu mult), multo (= cu mult), nimio (= cu prea mult) etc.

4. Adverbe de afirmare

ita (= astfel), etiam (= chiar), vero (= într-adevăr), profecto (= de bună seamă), quidem, equidem (= ce e drept), sane (= desigur), scilicet, nimirum (= adică, fără îndoială), quinetiam (= ba încă) etc.

5. Adverbe de negare

non (= nu), aud (= nici), ne (= nu chiar), nondum (= încă nu) etc.

6. Adverbe de întrebare

utrum (= oare), cur (= pentru ce), quamobrem (= de ce, pentru ce), quomodo (= cum), quemadmodum (= în ce chip), utrum ... an (= oare ... sau) etc.

7. Adverbe de îndoială

forte (= fără îndoială), forsan (= poate), forsitan (= poate că, fortassis (= poate că) etc.

8. Adverbe de mod

Adverbele de mod sunt cele mai numeroase. Ele se pot forma în mai multe feluri:
a) De la participii sau adjective de categoria I, prin adăugarea la tema obținută din genitiv, înlăturând terminația "i", terminațiile "e" (veche terminație de instrumental) sau "o" (terminație de instrumental în Ablativ). De exemplu, de la adjectivul "avarus, a, um" - zgârcit, obținem "avare" - cu zgârcenie; "meritus, a, um" - meritat - devine "merito" - pe merit.
b) De la adjective de categoria a II-a cu tema în "...nt", adăugând terminația "er", ori de la cele cu tema în "...r", adăugând terminația "ter". De exemplu, de la "sapiens, sapientis", se obține "sapienter" - cu înțelepciune; de la "soller, solleris" obținem "sollerter" - cu dibăcie.
c) De la adjectivele de categoria a II-a de tipul "...is, ...e", prin adăugarea terminației "iter" la temă. De exemplu, "utilis, utile" devine "utiliter". La fel se formează adverbe și din adjectivele terminate în "x"; de exemplu, "simplex" devine "simpliciter".

Gradele de comparație ale adverbelor de mod

Adverbele de mod sunt singurele care pot avea și grade de comparație, ele derivând din cele ale adjectivelor.
Comparativul adverbelor este la fel cu comparativul neutru al adjectivelor "utilius", "facilius" etc.
Superlativul adverbului se formează, înlocuind terminația "us" din superlativul adjectivului, cu terminația "e" - "fecundissime", "doctissime" etc.

Pagina curentă a fost creată luni, 08 august 2016, 11:00
Ultima actualizare: marţi, 30 august 2016, 15:10
Începând cu 08.08.2016 pagina curentă a avut 2166 vizualizări, 0,08% din total, 2,69 pe zi
Întregul site a avut un total de 2693591 vizualizări, o medie de 3346,08 pe zi
Autor site: Emanuel Boboiu
Salt la începutul conținutului

   Valid HTML 5    CSS valid!