Zeii Olimpului - prezentare generală
Mitologia greacă este una dintre cele mai bogate din lume, plăsmuind zeități nenumărate, eroi cu calități extraordinare, monștri înfiorători și multe alte creaturi fantastice (nimfe, naiade, driade, centauri, ciclopi, giganți).
Dintre toți aceștia, cea mai mare importanță au avut-o însă cei doisprezece zei olimpieni.
Poseidon, Hera, Demetra și Hestia (dar și Hades, stăpânul Infernului și al bogățiilor subsolului, care însă nu locuia în Olimp) erau fii lui Cronos (cel mai tânăr dintre titani și stăpânul timpului) și ai Rheei, salvați de cel mai mic frate al lor, Zeus, din pântecele tatălui care îi înghițise. După un aprig război cu titanii, pe care îi înving până la urmă, ei devin noii stăpâni ai lumii. Li se alătură încă șapte divinități principale și mulți alți zei minori.
Astfel, Zeus, divinitatea supremă, era considerat stăpânul Universului și personifica cerul, fiind de asemenea și protectorul întregii naturi, al bunăstării oamenilor și al vieții sociale. Chiar și numele lui (însemnând "cel plin de raze, strălucitorul") îi atestă calitatea de zeitate celestă. Atributul lui era fulgerul. Era soțul Herei și tată a numeroși zei și semizei. Statuia lui sculptată de Fidias pentru templul din Olimp a fost una din cele șapte minuni ale lumii antice. Romanii îl numeau Iuppiter. |
Hera (Iunona la romani) era regina zeilor, patroană a căsătoriei și a maternității, personificare feminină a cerului, dar și a pământului și protectoare a ogoarelor. Extrem de geloasă, ea se răzbună adesea pe cuceririle soțului său Zeus. Era reprezentată ca prototipul unei frumuseți robuste. |
Poseidon era zeul mării, responsabil de producerea cutremurelor, a furtunilor de pe mare și a erupților vulcanice, dar și protector al marinarilor, al pescarilor și al acelora ce doreau să cunoască marea. Era reprezentat ca un bărbat voinic, cu barbă, coroană și ținând în mână semnul său distinctiv: tridentul. În mitologia romană apare sub numele de Neptun. |
Despre Hestia nu se cunosc multe legende. Tot ce se știe despre ea este că i-a refuzat pe Poseidon și, mai târziu, pe Apollo și a cerut fratelui său dreptul de a rămâne fecioară pentru totdeauna. Ea simboliza puritatea focului din vetre, a focului care ardea jertfele muritorilor. Mult mai cunoscută este zeița romană Vesta, cu care se identifică și căreia îi era închinat un templu pe colina Palatinului din Roma, unde slujeau preotese numite vestale. |
Demetra, zeița recoltei, agriculturii și fertilității, i-a dăruit lui Zeus o fiică, pe Persefona, răpită de Hades și dusă în Infern. Stăpânul zeilor a hotărât mai apoi ca aceasta să stea nouă luni cu mama sa și trei cu Hades. Echivalentul roman al acestei zeițe este Ceres. |
Atena "cu ochi de azur" era zeița înțelepciunii, a războiului dar și, în același timp, protectoare a artelor, meșteșugurilor și păcii. A fost născută, potrivit legendei, din capul tatălui său, Zeus, care își înghițise prima consoartă, pe Metis. Nici ea nu a acceptat să se mărite, lucru care i-a adus denumirea de Pallas ("fată tânără, curată"). Ei i s-a dedicat magnificul templu Parthenon din orașul ce îi poartă numele și a cărei protectoare era. Minerva este numele ei roman. |
Ares, fiul lui Zeus și al Herei, era zeul războiului nedrept și sângeros. L-a avut împreună cu zeița Afrodita pe Eros (Cupidon). Corespondentul roman, Marte, era la început și divinitate agrară, căreia îi era închinată prima lună a primăverii, martie. Tradiția îi atribuie paternitatea lui Romulus și Remus. |
Celălalt fiu al Herei era Hefaistos (la romani se numea Vulcan), divinitate a focului și a metalelor, care avea ateliere în fundul vulcanilor, unde făurea arme pentru cei mai mari eroi legendari. Mama sa, văzând cât era de urât, a vrut să-l înece și l-a aruncat în ocean. Salvat, zeul a rămas însă șchiop, defect accentuat de o lovitură primită de la Zeus. Ca să se revanșeze, tatăl său i-a oferit-o de soție pe frumoasa Afrodita. |
Hermes era fiul lui Zeus și al nimfei Maia și deținea funcția de mesager al zeilor. De asemenea, e considerat protector al comerțului, al acțiunilor îndrăznețe și chiar al hoților. A inventat lira, flautul, măsurile și greutățile și sportul. A fost identificat cu zeul roman Mercur. Ca atribute avea sandalele înaripate și caduceul (nuia magică, simbol al păcii și comerțului). |
Apollo, alt fiu al lui Zeus, s-a născut la Delos, în Grecia. Mama sa, Leto, a fost urmărită de răzbunarea Herei și și-a putut naște fiii doar pe această insulă care, spune legenda, nu era ancorată de fundul mării. Zeu al luminii și al Soarelui, al muzicii și al poeziei era maestru al Muzelor și ideal de frumusețe masculină. Grecii îl considerau și zeu al Binelui și al Frumuseții, cel ce face pe oameni să se supună legilor, aducător de fericire, zeu al sănătății și tată al lui Asclepios (zeul medicinei). În Italia a fost adorat după ce, la bătălia de la Actium, l-ar fi ajutat pe împăratul Augustus să câștige. |
Sora lui Apollo era zeița Artemis, divinitate a luninii selenare, dar și a castității și fidelității conjugale, iar ca zeitate terestră, a vânătorii și a pădurilor. Sunt cunoscute mai multe legende în care se arată crudă și necruțătoare atunci când este mâniată: îl transformă în cerb pe vânătorul Acteon, care o surprinsese la baie, iar tânărul este ucis de proprii lui câini; de asemenea, ucide cele șapte fete ale Niobeei, care se laudă că avea cei mai frumoși copii (iar Apollo îi omoară pe băieți). Este identificată la romani cu Diana, reprezentată ca o tânără cu o tolbă de săgeți și însoțită de o căprioară. Templul ei din Efes a fost una din cele Șapte minuni ale lumii. |
Ultima, dar cu siguranță nu cea din urmă, zeița olimpiană este Afrodita. La Homer, ea este fiica lui Zeus și a Dianei, dar o altă legendă spune că ea s-a născut din spuma mării, în locul în care curseseră picături din sângele lui Uranus când acesta fusese lovit de Cronos. Venus la romani, ea era stăpâna dragostei, a frumuseții, voluptății și fecundității. Cu numele de Anadiomene ("ieșită din mare") este și zeitate marină, protectoarea marinarilor și a porturilor. Deși era soția lui Hefaistos, a iubit mai mulți zei - Ares (cu care l-a avut pe Eros), Hermes sau Dionysos - dar și muritori, printre care pe Adonis sau pe Anchise, tatăl lui Enea. |
Fără să-și propună a fi exhaustiv (ceea ce ar fi imposibil, de vreme ce chiar Hesiod, care, să nu uităm, a scris "Teogonia", spunea că nu există om pe pământ care să poată ține minte întreaga multitudine de divinități și de mituri cu și despre ele) acest mic articol poate fi punctul de plecare al studierii fascinantei mitologii a vechilor greci. Pentru acest scop, pot fi foarte utile lucrări ca Legendele Olimpului de Alexandru Mitru sau dicționarele de mitologie, acela apărut la Editura Ion Creangă în anul 1979 și semnat de George Lăzărescu fiind și sursa bibliografică pentru cele afirmate mai sus.
Articol de Sandra-Iulia Ronai