Răpirea sabinelor

Pentru a-și învinge remușcările că și-a ucis fratele, Romulus cheamă oameni să-l ajute să ridice zidurile cetății, promițându-le că îi va numi patricieni, părinți ai patriei. Astfel, în scurt timp, zidurile cetății ce avea să se numească "Cetatea celor șapte coline" au fost ridicate. În câțiva ani, Roma întrecuse în frumusețe, în bogăție și în putere toate orașele din jur. Însă în cetate nu se aflau femei, ceea ce însemna că nu se puteau crea familii și deci viitorul cetății era nesigur. Romulus trimise soli în orașele vecine, dar nimeni nu vroia să își dea fiicele de soții unor oameni de nimic, exilați, hoți, ucigași. Adevărul este că Roma devenise o putere așa de mare încât toți vecinii o invidiau, începuseră să se teamă de ea și se gândeau că peste 20-30 de ani va fi o cetate îmbătrânită, ușor de cucerit. Dar Romulus a creat un plan. Dacă nicio femeie nu vroia să vină în Roma, atunci vor răpi femeile ce le vor încânta ochiul. Nu peste mult timp, Romulus trimite soli la toate cetățile vecine, anunțând că romanii vor organiza niște serbări nemaipomenite până atunci în cinstea lui Neptunus Equester, zeul protector al tagmei cavalerilor. Noua sărbătoare va lua numele de "Consualia" și începură pregătiri pentru ca nicio altă festivitate să o întreacă în măreție. Curioși, oamenii împreună cu familiile lor au sosit încă de dimineață la porțile cetății Roma. Mai întâi i-au plimbat prin Roma, unde toți au fost fermecați de ceea ce romanii reușiseră să construiască, iar în toiul petrecerii, când toată lumea era mai puțin atentă, s-a auzit o trâmbiţă, pe care n-au băgat-o în seamă decât cei ce așteptau semnalul lui Romulus. Romanii intrau în cetate cu fetele furate, iar ostașii lăsați la porțile cetății împiedicau străinii să pătrundă. Fetele au plâns la început, crezând că vor fi roabe, dar când au văzut că romanii le ofereau cadouri și se purtau frumos cu el, și-au schimbat părerea. Însuși Romulus le-a anunțat pe fete că au fost furate doar din cauza trufiei părinților lor, că vor fi respectate și că dacă o fată nu place pe niciunul dintre bărbați va fi lăsată să plece într-o lună sau două. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, fiindcă toate fetele au fost fermecate de romani. În acest timp, sabinii se pregătesc de război fiindcă lor le-au fost furate 600 de fecioare. Regele sabinilor, Titus Tatius a fost omorât de Romulus, iar armata lui împrăștiată. Dar părinții fetelor nu s-au oprit aici. Au adunat forțe și o a doua luptă s-a dat în fața cetății. Sabinele au ieșit plângând din cetate și i-au rugat pe noii soți și pe părinții lor să oprească lupta. Văzând că sabinele nu sunt ținute acolo cu forța, părinții hotărăsc să se întoarcă acasă. Alți tineri au pornit în căutarea soțiilor și în ținuturi mai îndepărtate și nu mulți au fost refuzați. Roma și-a sporit populația și puterea în felul acesta.

Bibliografie
1. Paul D. Popescu și Ion Gh. Bocioca, "Legendele latinității", editura Viitorul românesc, 1999

Articol de Emilia Carata