Ultimele cuvinte adăugate în Dicționarul Latin - Român Online

Lista de mai jos conține ultimele 30 de cuvinte adăugate în Dicționarul Latin Român Online:

• proemium, -ii = s.n. moț (la cal) VEG.
• procon, -onis = s.m. anticameră PLIN. IUN.
• proco, -are = vb.t. a cere CIC. Rep. 4, 6
• Procne, -es = s.f. 1. fiica lui Pandion, rege al Atenienilor, măritată de tatăl său cu tracul Tereus, care i-a pângărit sora, pe Filomela, faptă pentru care Procne l-a pedepsit cu uciderea fiului său Itys; ca să le scape pe surori de răzbunarea lui Tereus, zeii au transformat-o pe Procne în rândunică, iar pe Filomela în privighetoare) OV. M. 6, 424-6, 674; 2. (poet.) rândunică VERG.
• proclo, -ere = vb.t. a închide PALL.
• proclivus, -a, -um = adj. v. proclivis
• proclivo, -are = vb.t. a apleca TERȚ.
• proclivium, -ii = s.n. pantă, coborâş FRONTIN.
• procliviter = adv. lesne, uşor GELL.
• proclivitas, -atis = s.f. 1. pantă, coborâş uşor B. AFRIC.; 2. (fig.) aplecare, înclinație, predispoziție CIC.
• proclivis, -e şi proclivius, -a, -um = adj. 1. înclinat, în pantă, la vale, în coborâş: via ~ LUCR. drum la vale, omnia proclivia sunt: facile descenditur SEN. toate locurile sunt în pantă: cobori uşor, Iunius mensis ~ iam Iulium SEN. luna iunie care se apropie acum de iulie, ~ senectus APUL. bătrînețe înaintată; 2. (fig.) înclinat, predispus: ad morbum proclivior CIC. mai predispus la boală, ~ sceleri SIL. înclinat spre crimă; 3. uşor, lesne (de făcut): proclivia anteponuntur laboriosis CIC. lucrurile uşoare sunt preferate celor trudnice, dictu est proclive CIC. este uşor de spus, omnia sibi proclivia fore sperabant B. AFR. sperau că totul le va merge uşor
• proclive şi proclivi = adv. în pantă, în coborâş, uşor, lesnicios: proclivi cursu et facili CIC. într-o goană în vale şi uşoară; (fig.) labuntur verba proclivius CIC. cuvintele curg mai uşor, multo proclivius exorientur (principia) LUCR. 2, 792 mult mai uşor se vor naşte atomii
• Proconnesus, -i = s.f. insulă în Propontida (renumită prin marmura ei; azi, Marmara) II Proconnensis, -e și Proconnesius, -a, -um adj. din Proconnesus
• proconsul, -ulis = s.m. proconsul (demnitar, de obicei fost consul, care conduce o provincie); [adesea, sub forma pro consule]
• proconsulatus, -us = s.m. proconsulat PLIN., TAC.
• procor, -ari = vb.t. dep. v. proco SEN.
• Procrustes sau Procustes, -ae = s.m. tâlhar din ținutul Atticii (îi punea pe călătorii prinşi pe un pat de tortură, alungind trupul celor mai scurți şi tăind din trupul celor mai lungi tot ce depăşea măsura patului; a fost ucis de Theseus)
• procubitor, -oris = s.m. santinelă (care făcea de gardă în fața lagărului) CAT.
• procubo, -are = vb.i. a zăcea pe pământ CLAUD.; (fig.) a se întinde aşternându-se: ubi saxea procubet umbra VERG. G. 3, 145 unde se va întinde umbra stâncilor
• proclinatio, -onis = s.f. adâncitură, groapă VITR.
• Procles, -is = s.m. rege în Sparta
• proculcatio, -onis = s.f 1. călcare în picioare PLIN.; 2. sfărâmare, răsturnare SEN.
• procudo, -ere, -cudi, -cusum = vb.t. 1. a bate cu ciocanul la nicovală, a făuri, a ascuți: ~ enses HOR. a făuri săbii, ~ dentem vomeris obtusi VERG. a ascuți fierul tocit al plugului; 2. (fig.) a produce, a plăsmui, a crea, a meşteri: ignem ignes procudunt LUCR. focul dă naştere focului; ~ prolem LUCR. a-şi face urmaşi, ~ dolos PL. a inventa înşelătorii, ~ linguam CIC. a-şi şlefui vorbirea
• procucurri și procurri = pf. vb. procurro
• procubui = pf. vb. procumbo
• proculcator, -oris = s.m. soldat din avangardă AMM.
• proculco, -are, -avi, -atum = vb.t. 1. a călca în picioare, a culca la pământ: ~ uvas COL. a călca struguri, aper segetes proculcat OV. mistrețul culcă la pământ semănăturile; 2. (fig.) a călca în picioare, a brava, a trece peste (disprețuind): ~fata SEN. a brava soarta,proculcato senatu TAC. călcând în picioare autoritatea senatului; 3. a uza: verba proculcata GELL. cuvinte uzate
• procuro, -are, -avi, -atum = vb.t. 1. a îngriji (de), a se ocupa (de): ~pueros PL. a îngriji de copii, ~ arbores CAT. a îngriji de pomi; 2. (spec.) a administra (afacerile cuiva), a fi administratorul (bunurilor cuiva); ~ hereditatem CIC. a administra o moştenire, ~ alicuius negotia CIC. a fi reprezentantul cu afaceri al cuiva, ~ imperium alienum CURT. a conduce în locul altuia, (abs.) ~ in Hispania PLIN. IUN. a fi procurator imperial în Hispania, (cu D.) ~patri DIG. a administra bunurile tatălui; 3. a se îngriji de ceremoniile religioase pentru îndepărtarea nenorocirilor prevestite de zei prin minuni: ~ monstra CIC. a conjura prin ceremonii minunile, (abs.) procuratum est LIV. s-au făcut ceremonii de ispăşire, ~ Iovi hostiis maioribus GELL. a face slujbe de ispăşire lui Iupiter cu jertfe mai mari
• procuratrix, -icis = s.f. administratoare, cea care are grijă de... CIC. Fin. 4, 17
• procuratiuncula, -ae = s.f. mică slujbă SEN.

Semnalați o eroare în Dicționarul Latin - Român Online
Mergeți la pagina principală a Dicționarului Latin - Român Online